RSS

Biserica Sf. Nicolae „Dintr-o zi” – Impresii – Schimb de Carte Ortodoxă

29 Oct

Această prezentare necesită JavaScript.

Mi-a plăcut de la început ideea Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi Orthograffiti de a găsi un pretext de socializare între tinerii (în special liceeni şi studenţi) atraşi de spiritualitatea ortodoxă, de a le facilita întâlnirea şi comuniunea, cu atât mai mult cu cât această interacţiune se înscrie spaţiului eclezial şi pleacă de la minunatul pretext al cărţii.

Concret, la Schimbul de carte…, vin oameni de toate vârstele, toţi cei care se simt tineri cu sufletul. Vorbesc despre cărţile pe care le iubesc şi le-au marcat, într-un fel sau altul, devenirea. Aduc cu ei cărţi pe care vor să le dea cu împrumut sau chiar în dar celor prezenţi.

Pentru că a fost prima acţiune de acest gen, la bisericuţa Enei, de pe strada Academiei 22, nu a fost îmbulzeală. O mână de oameni inimoşi şi un părinte cu adevărat dedicat slujirii sale şi, totodată, un mare iubitor de carte, preotul  lector doctor Jean Nedelea.

Cartea, într-o hermeneutică generală, nu este altceva decât semnul depărtării. Când omul nu mai poate vorbi  faţă către faţă cu Domnul ca în Grădina cea minunată a Raiului, Părintele cel iubitor îi trimite scrisoare plină de Duh, să-i vestească purtarea Sa de grijă şi să-i aducă aminte că-l aşteaptă acasă.

După preambulul destul de amplu despre importanţa cărţii şi a lecturii, s-a propus o temă care să direcţioneze cumva discuţia: „Cartea ca Înviere”. Cartea, aşa cum spuneau cei adunaţi acolo, reprezintă, fără îndoială o etapă a devenirii spirituale, sintetizează o perioadă a căutărilor. Este însă şi puntea întâlnirii in spiritu, între Dumnezeu şi om, fie în taina scrierii ei, fie în cea a receptării. De aceea, vom spune că şi prin cărţile care ne cad în mână, în aparenţă întâmplător, simţim aceeaşi pronie iubitoare, răspunsuri la întrebări niciodată rostite. Cu cât Îl căutăm pe Dumnezeu mai cu sârg, cu atât cărţile izvorăsc din plin apa cea vie. Cărţile-trepte, cărţile-jaloane, al căror rost şi creştere le înţelegem mult mai târziu în viaţă. Pe unele nu ni le vom mai aminti, poate, niciodată, nu vom şti ce dascăli smeriţi ne-au fost…

Cărţile pot fi şi periculoase. Periculoase prin confuzia sau reaua-intenţie a celui care le-a scris şi care-şi revarsă duhul otrăvitor în cuvinte. Cărţi care ne rătăcesc pe poteci fără de întoarcere. Cărţi care pot ucide sufletul. Cărţii ale uitării… care ne poartă în lumi fantomatice şi ne distorsionează realitatea, ne literaturizează existenţa şi ne prefac în personaje. Pericolul cărţilor e deşertăciunea slavei. Ce goliciune ridicolă a împăratului îmbrăcat în cărţi, care se laudă cu averea sa de ceaţă!

De aceea, aşa cum spunea părintelea Nedelea, e multă nevoie de un discernământ al „duhurilor cărţii”. O carte valoroasă e o carte care se ridică la universalitate, care vorbeşte despre Omul universal, care nu este altcineva decât Hristos. O carte bună e o carte vie, o carte care te înalţă sufleteşte şi te aduce în starea de har.

O astfel de carte este cea a Cuviosului Siluan, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, apărută la Editura Deisis, în 2001. O carte fundamentală pentru orice suflet căutător, care vorbeşte despre smerenia autentică, continuitatea stării de pocăinţă şi descoperirea adevăratei iubiri dumnezeieşti. O radiografie a inimii unui sfânt, om ca oricare, însă cu mult mai conştient, hotărât şi perseverent în a împlini porunca lui Dumnezeu de a fi desăvârşit.

S-a vorbit şi despre cartea arhim. Sofronie Saharov, Din viaţă şi din duh, dar ne-a bucurat şi Ernest Bernea cu Meditaţiile sale filosofice.

Nu putem rămâne însă veşnic la carte. Ea este doar un instrument al mântuirii, un indicator. Starea de har a contemplării mistice este echivalentă cu tăcerea. Învierea noastră se produce prin carte, În Cuvânt, dar dincolo de puterea  noastră de înţelegere. Deci, o carte bună este aceea pe care o continuăm în faptă, în atitudine, în lucrarea permanentă a minţii şi-a inimii.

Întâlnirea de sâmbătă este un început bun. Am plecat acasă un pic mai bogaţi sufleteşte, mai bucuroşi şi cu mai mulţi prieteni. Sperăm ca numărul lor să se înmulţească odată cu ediţiile următoare.

Mulţumim părintelui Jean Nedelea, un excelent moderator şi îndrumător, Asociaţiei Orthograffiti şi tuturor celor prezenţi acolo!

Roxana Ilinca

Anunțuri
 
 

Eşti tanar! Spune-ţi parerea! Respectă-te pe tine şi pe ceilalţi prin limbaj şi atitudine!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: